La Matonna ti lugliu

Ce grandi festa ca si faci a lugliu,
tuttu lu paisi si ‘nni v’a’ subbugliu,
si ‘nnùra la Madonna Prutittrici
ti tutti vinirata, ci sa nni ‘bbinitici.

Impegni e tradiziuni ti sieculi passati,
li misciagnisi no si l’hannu scurdati.
Ti uài e di discrazi, ti tanni e distruzioni
‘nni l’hamu scuppulata pi quedda prutizioni.

Si ‘ncegna misi prima a fari e strulicari,
pinsandu a cosi bueni e a cunti ti quatrari.
Nc’eti nu Cumitatu, ca gira li riuni
pi ‘ccogghiri l’offerti ti crandi e di vagnuni.

Entusiasmu e fatia fatta cu passioni
pi la Matonna nostra purtata ‘mprucissioni.
Crandi fistiggiamienti cu fuechi, bandi e luci;
nci sta’ na cunfusioni ca vue’ cu ti nni fuci.

Arrìunu furastieri, arrìunu l’emicranti
cu li mugghieri biondi ‘mpizzati nanti a nanti:
lu veru misciagnesi an forza av’a turnari,
veni pi la Madonna ca l’av’a ssà priari.

La festa già ‘ccumenza facendu la nuvena,
la chiesa ti lu Carmunu la viti sempri chiena.
E puru lu paisi è prontu e priparatu:
li casi e li facciàti già tuttu ‘nquacinàtu.

Si ‘ppèndunu lampiuni an gloria ti Maria,
si tìcunu rusari ‘ntra casa o pi la via,
sònunu li campani, essi la prucissioni:
migghiari ti cristiani cu tanta divuzioni.

E quandu poi si ferma ‘mmienzu alla Porta Crandi,
ti pàrunu furmiculi assi’ ti tutti vandi.
E’ nu mumentu bellu, emozionanti assai,
lu Sinducu a Maria cunsegna quiddi chiai:

E’ segnu ca turnamu a Edda cunsacrati,
puru, ca li jastemi no l’amu sparagnati.
Tornunu tutti l’anni e giostri e bancarelli:
nci truevi la scapeci, pagnotti, caramelli,
lu zuccuru filatu, gilati e po’ spumuni,
tanti scintrusamienti, giucattuli e palluni.

Carùsi e giuvinotti, capiddi sistimati,
si ‘mmùtunu cu ‘rrobbi, appena cunsignati.
Li femmini a passeggiu cu scarpi nuevi e stritti;
maisia si scosi l’àbbutu, li viti tritti-tritti.

Li masculi, ca mangiunu cu puzu e cu sustanza,
portunu la curea ‘chiappata a sottapanza.

Ma quandu a cunclusioni, si ni sta vai la festa,
prutenti Ton Danièli: “Sapiti ce nni resta
ci no cangiamu nui? Restunu to’ taieddi
e po’ li strati chini ti scorzi ti nuceddi !”

di Emanuele Castrignanò

LASCIA UN COMMENTO